Vânt, dumbrăvi şi optsprezece ani …
Strada cu salcâmi şi cu castani,
Primăvară-n balta renăscută,
Zile ce-amintirea le sărută …
Pe nisipul plăjilor de aur
Soarele ne-a-ntins cununi de laur,
Fata mea de Dunăre şi şoapte,
Fata mea cu păr de miazănoapte …
Fată cu mijloc de violină,
Unde-i cartea noastră de latină,
mâzgălită, printre ablative,
cu distihuri şchioape şi naive?
Se-arcuiau prin sălcii catedrale,
Luntrea noastră se pierdea, agale,
Către-o ţară de tăceri şi stuh.
Gânduri – pescăruşii din văzduh.
Sărutarea noastră, caldă şi învoaltă,
Avea gustul murelor de baltă,
Dulce-nsângerată şi-amăruie,
Anafor ce din străfunduri suie.
Pe nisipul plăjilor de aur
Soarele ne-a-ntins cununi de laur,
Fata mea de Dunăre şi şoapte,
Fata mea cu păr de miazănoapte …
Nu, acestea nu se pot uita uşor,
Niciodată nu se sting. Nu mai mor.
Hei, dumbrăvi de vise şi castani,
vânt, nisip, şi optsprezece ani …
Muzica secolului trecut 
Nu este Anda Calugareanu. Vocea calda si minunata este a Marianei Eremia atunci (acum Baboi). Mi-e tare dor de vremurile de atunci si de ea… Cu drag si fara margini dor, Tina
Stiu ca si ei i-a fost intotdeauna dor de tine. La inceput n-a gasit drumul inapoi, mai tirziu s-a gindit ca nu mai avea rost sa-l caute.
De fapt vocea calda si minunata e a Catalinei Dumitrascu.