Mihai Constantinescu – Iubiti si cainii vagabonzi

iulie 4, 2011

1.La uşa mea, azi noapte a venit
Un câine amărât şi prăpădit.
Tremura de frică, vai de el,
Ce viaţă necăjită de căţel…

I-am dat mâncare, apă, şi i-am spus
„Toţi te hulesc atunci când eşti supus”
Stai la mine şi-ţi voi da
Linişte şi-un ţol de catifea

2.A rămas la mine şi-mi plăcea
Că pe cei răi din stradă îi lătra
Copiii uneori îl necăjeau
Când peste gard, cu pietre-n el dădeau

L-am bătut atunci când a muşcat
Un om care părea nevinovat
Mai târziu însă-am aflat
Că omul era hoţ adevărat

REF:Iubiţi şi câinii vagabonzi
Sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi.

3.Povestea-aceasta are şi final:
Un câine e un prieten ideal
Te-ascultă, te aşteaptă generos
Şi-atunci când nu-i poţi oferi un os.

Să nu-i loviţi în suflete ca noi
Nu-i tăvăliţi cu vorbe prin noroi
Oamenii te părăsesc
Dar câinii şi la greu te însoţesc

REF:Iubiţi şi câinii vagabonzi
Sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi.


Ion Suruceanu – Iubiti invatatori

noiembrie 20, 2010

I Trec anii spre culmi, ciocârlii se înalţă
Cu triluri frumoase, cu noi melodii
Dar anii de şcoală, rămîn o povaţă
Şi-n anii de vreme , şi-n anii târzii.

REFREN
Cîntecul cu vorba voastră-mi scriu
Graiul vostru este veşnic viu
Pe aripi de gând vă scriu de atâtea ori scrisori
Iubiţi învăţători, Iubiţi învăţători

II Trec anii şi zboară departe de şcoală
De ultimul sunet, de noi auzit
Dar dorul de banca din şcoala natală
În sufletul nostru mereu a înflorit

III Trec anii şi iarăşi vă cer o povaţă
Copii însetaţi de sfătosul cuvînt
Cu voi împreună ce mîndru se-nalţă
Dulcele grai pe străbunul pămînt.

Cîntecul cu vorba voastră-mi scriu
Graiul vostru este veşnic viu
Pe aripi de gând vă scriu de atâtea ori scrisori
Iubiţii mei şi scumpii mei învăţătorï