Mihai Constantinescu – Iubiti si cainii vagabonzi

1.La uşa mea, azi noapte a venit
Un câine amărât şi prăpădit.
Tremura de frică, vai de el,
Ce viaţă necăjită de căţel…

I-am dat mâncare, apă, şi i-am spus
„Toţi te hulesc atunci când eşti supus”
Stai la mine şi-ţi voi da
Linişte şi-un ţol de catifea

2.A rămas la mine şi-mi plăcea
Că pe cei răi din stradă îi lătra
Copiii uneori îl necăjeau
Când peste gard, cu pietre-n el dădeau

L-am bătut atunci când a muşcat
Un om care părea nevinovat
Mai târziu însă-am aflat
Că omul era hoţ adevărat

REF:Iubiţi şi câinii vagabonzi
Sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi.

3.Povestea-aceasta are şi final:
Un câine e un prieten ideal
Te-ascultă, te aşteaptă generos
Şi-atunci când nu-i poţi oferi un os.

Să nu-i loviţi în suflete ca noi
Nu-i tăvăliţi cu vorbe prin noroi
Oamenii te părăsesc
Dar câinii şi la greu te însoţesc

REF:Iubiţi şi câinii vagabonzi
Sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi.

Un răspuns la Mihai Constantinescu – Iubiti si cainii vagabonzi

  1. enache spune:

    frumoasa poezia dar trista

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: