Anastasia Lazariuc – Ar fi pacat

Ce s-a intamlat intre noi ?
Si cate lacrimi s-au sints…
in care colt te-ai orpit, de ce te-ai ratacit?
Cine esti tu ? De ce-ai mintit?

Si peste viata e un zid inalt,
uneori prea inalt,
astept poarta deschisa spre visul ce s-a aprins,
cand peste nori albastru nestins…

Ar fi pacat cand ziua va cobora,
sa uiti ca lumina ne-a inconjurat, c
a muntii o alta speranta ne-au dat…
Sa uiti ar fi pacat…

Se peste lume te chem, si parca intr-un poem,
chem umbra ta, sufletul tau,
sa stai langa mine
alaturi mereu… mai chem un Zeu…

Ar fi pacat cand ziua va cobora,
sa fiu departe de sufletul tau,
de tot ce as putea sa am eu…

Ar fi pacat cand ziua va cobora,
sa uiti ca lumina ne-a inconjurat, c
a muntii o alta speranta ne-au
dat… Sa uiti ar fi pacat…

Ar fi pacat cand ziua va cobora,
sa fiu departe de sufletul tau,
de tot ce as putea sa am eu…

Ar fi pacat cand ziua va cobora,
sa uiti ca lumina ne-a inconjurat,
ca muntii o alta speranta ne-au
dat… Sa uiti ar fi pacat…